Ce este ghidul pentru canioning?

Ghidul de canioning este o persoană care ghidează un grup de turişti sau persoane individuale, în condiţii depline de siguranță în faza de apropiere și parcurgere a canioanelor seci sau acvatice.

 De ce e nevoie de ?

Activitatea de canioning s-a dezvoltat odată cu evoluţia activităţii de explorare a mediul subteran speologic (peşteri, avene), mai ales după anul 1990 în contextul accesului la informaţie şi la echipamente tehnice performante.

Dezvoltarea turismului în general şi mai ales a turismului specializat şi a turismului de aventură a dus la o creştere importantă a numărului de persoane care practică canioningul. Se impune astfel crearea unui sistem adecvat în domeniu, care să facă posibilă dezvoltarea canioningului pe următoarele direcţii: promovarea activităţii, formare-pregătire, practicare, intervenţie/salvare în caz de accident sau incident.

Ghidul de canioning este o ocupaţie necesară conducerii grupurilor de turişti care practică coborârea de canioane (canioningul).

 Ce face ?

  • Elaborează planul de ghidaj
  • Pregăteşte grupul pentru derularea activităţii.
  • Ghidează grupul pe trasee stabilite în canioane cu debit şi grad redus de dificultate şi în canioane cu debit şi grad mediu de dificultate
  • Asigură un climat favorabil în interiorul grupului de turişti
  • Răspunde la întrebările din domeniu, puse de persoanele din cadrul grupului
  • Echipează grupul corespunzător traseului şi activităţilor
  • Asigură securitatea deplină a participanţilor la activitatea turistică
  • Desfășoară activități de prim ajutor de bază
  • Echipează traseul dacă acesta implică amenajări temporare sau permanente, după care, la finalul activităţii, dezechipează traseul

 Cum / unde face ?

Mediul de activitate specific activităţii de canioning îl reprezintă masivele muntoase în care se dezvoltă canioane sau cursuri de ape repezi ce prezintă pe parcurs diferenţe de nivel importante sau cascade. Caracteristicile acestui mediu de activitate sunt: umiditate crescută, temperaturi scăzute, mediul acvatic 100%, angajament important al echipelor intrate într-un canion (de obicei posibilităţile de ieşire pe parcurs sunt limitate sau nu există), posibilitate redusă de “întoarcere” după coborârea primei verticale şi recuperarea corzii de pe aceasta, mişcări periculoase ale apelor (curent, contra- curent, sifon, rapel, drosage, marmite turbionante, curenți puternici), lipsa aderenţei, comunicare verbală greoaie din cauza zgomotului specific cascadelor şi cursurilor de ape repezi, lumină puţină mai ales în zonele cu pereţi înalţi şi apropiaţi, lungimea considerabilă a traseelor ce implică efort fizic şi psihic datorită: accesului la canion, coborârea propriu-zisă a canionului şi retragerea de la ieşirea din canion până la maşină sau locul de cazare etc.

Activităţile desfăşurate pot conduce la vătămări corporale sau accidente mortale grave, cauzate de: cădere de la înălţime, alunecare, căderi de rocă, înec, hipotermie şi hipertermie, deshidratare, epuizare, blocare în canion (viitură naturală sau datorată regularizării cursurilor de apă captate în amonte, pierdere echipament colectiv, accidentare, amaraje deteriorate de ape etc).